Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa…., nici înălţimea, nici adîncimea,…. nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 8, 38f.

Eu admir mereu Dumnezeul nostru. Ce mare este EL! Ce Bun, ce Credincios, ce Milostiv și Minunat! Nimic nu Îl poate opri, să-mi fie Credincios, să mă iubească, să mă ierte, să fie răbdător și mereu să facă, primii pași spre Iertare. Unde mai poate fii un astfel de Dumnezeu ca DOmnul Isus Christos?
Așa că poate să vină orice. Nimic nu Îl poate opri, să mă iubească.
Nici moartea nu mă poate despărții de EL, de la Izvorul Vieții, nici chiar Viața.
Eu am fost la Înălțime cu Isus pe Muntele de Transformare.
Uneori sunt astfel de Momente, în care noi Cerul, îl vedem foarte foarte aproape, suntem aproape de ea. Omul ar vrea să o rețină și vrea să nu dispară nicicând, așa după cum Petru pe Muntele Transformării a vrut să construiască Colibe. El nu mai vroia să revină în Vale.
Uneori ne închidem în aceste Momente de Drum cu Isus. Ele sunt în așa fel de frumoase, că dorim mereu să stăm acolo la Soare. Noi nu uităm aceste Evenimente și măsurăm, calculăm, toate în aceste Momente sublime.
Și prin asta, orice altceva ar fii, nu mai există. Pierdem echilibrul sub Picioare și nu mai suntem capabili pentru Lucrările Practice, pentru care suntem noi aici.
Isus merge după Transformare din nou în Vale. Acolo deja au așteptat Oamenii cu Suferințele lor. Și EL ia servit, a spălat Picioarele Ucenicilor, a alungat Duhuri rele și a fost de unii urâți, alții La-u vorbit de rău și unul pentru câțiva Taleri la vândut.
În Vale nu prea e Soare, e puțină Lumină, multă Umbră și Suferințe. Noi dorim mai bine pe Munte și să vedem, să simțim, Apropierea Dumnezeului. Dar așa după cum DOmnul Isus Christos a Lucrat așa trebuie să facem și noi. EL a făcut toate astea cu bucurie, pentru că Dumnezeu era cu EL. Dacă noi gândim numai la Înălțime, ni se pare Lucrarea este grea. Noi avem nevoie, să spălăm Picioarele Oamenilor.
Noi trăim în Valea Plângerii, acolo Îl avem noi, apropierea lui Dumnezeu.
Dar nici Înălțimea nici Adâncimea nu ne desparte de Dragoste SA extrem de mare. Privirea mea este fixată înspre EL, și Inima mea să gândească și să fie bucuroasă, și în Vale. Acolo se apără Credința, acolo este Câmpul de Luptă.
Lucrurile în Vale nu mă pot despărții de Dragoste SA. Chiar toate cele multe Dezgustătoare, miile de Probleme mici, de Ostilități, Grijile, Ispitele ….. toate astea nu mă pot despărții de DOmnul meu Isus CHristos. Privirea mea este mereu înspre EL!

Da, Isuse, TU ai mers,  ești din nou în Vale, și ai Lucrat Serviciul Tău cu bucurie. Iartă-mă, dacă eu uneori așa morcăit și nemulțumit sunt și numai de cele minunate, și Lucruri mari aștept. TU ai servit ai lucrat, și eu vreau la fel. Și TU ești cu mine, – ce bine!!

Advertisements