Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi;
dar Fiul omului n’are unde-Şi odihni capul.
Luca 9, 58

A venit un Om și a vrut Să-l urmeze pe DOmnul Isus Christos, peste tot unde EL va merge. Dar Isus la atenționat cu Cuvintele de mai sus.
Se pare că Omul a plecat acasă dezamăgit, pentru că în Versetele următoare scrie Luca, că DOmnul Isus deja a trimis 72 alți Ucenici.
Isus dorește atât de mult să aibă un Loc, unde EL sar putea odihni. Așa o Perină moale, o Pătură caldă și o Locuință sigură.
Mereu întreabă EL: Unde va fi astăzi?
EL dorește atât de mult ca să poată Locui în Inimile noastre; acolo dorește EL, ca să aibă, Locul Lui de Odihnă. O Casă frumoasă Înpodobită, Își dorește EL!
Vrem noi Să-l primim? Vrem noi să fim Locuința SA? Poate EL să se simtă bine la noi? EL nu vrea să doarmă, numai într-un Colț oarecare, ci în noi vrea să Locuiască. EL nu vrea ca EL să fie o Decorație, ci Împărat. EL nu vrea să împartă Locul Său cu altcineva și nici în Chaos nu vrea să Locuiască. – EL este Împăratul, Împăraților și Fiul Atotputernicului Dumnezeu.

DOamne Isuse, eu vin la Tine, așa cum sunt. Eu știu că eu sunt un Păcătos. DOamne, eu cred, că TU în urmă cu 2000 de Ani, ai murit pe Cruce pentru mine, și Sângele Tău Sfânt a curs pentru Păcatele și Datoriile mele. Eu cred, că TU, după trei Zile ai Înviat din Morți și azi TU trăiești. Iartă-mi TE rog, toate Păcatele și Datoriile. Sîngele Tău cel Sfânt să mă spele curat, de toate care mau murdărit și mau legat. Duhule Sfânt, vino în Inima și în Viața mea. Fă din mine un Copil de Dumnezeu, și dăriește-mi Viața veșnică. DOmnul meu Isus, eu TE primesc acum și cred din toată Inima și mărturisesc prin Buzele mele: TU ești Mântuitorul Sufletului meu și DOmnul Vieții mele. Amin!

Advertisements